Negru, alb și un chip. Cu siguranță nu mă opresc aici. Cine urmează?

La începutul vacanței v-am prezentat ceva puțin diferit în creația mea.

Fără umbre delicate în creion. Fără culori, straturi de acrilic sau căutări îndelungate ale nuanței potrivite.

De data aceasta, doar negru, alb și un chip.

Și, deși atunci nici eu nu știam încă unde mă va duce acest drum, astăzi știu un lucru cu toată certitudinea.

Cu siguranță nu mă opresc aici. Dimpotrivă.

Când sunt de ajuns doar negrul și albul

Ceea ce îmi place la acest mod de a crea este tocmai simplitatea lui.

La prima vedere.

Pentru că, în realitate, negrul și albul nu vă iartă nimic.

Nu aveți la dispoziție zeci de nuanțe cu care să modelați treptat portretul. Nu prea există loc pentru „mai corectez puțin”.

Fiecare linie, fiecare suprafață neagră și fiecare loc pe care îl las complet alb determină rezultatul.

Și poate tocmai de aceea îmi place atât de mult.

Din câteva tușe puternice începe să se contureze treptat un chip. Dintr-odată apar ochii, expresia, părul, barba… și o persoană pe care o recunoașteți, deși multe lucruri lipsesc, de fapt, cu totul de pe pânză.

Uneori nu trebuie să pictezi totul pentru ca tot ce este esențial să se vadă.

De la primul portret la următoarele

Când am arătat, la începutul vacanței, primul portret realizat în acest fel, îl priveam mai degrabă ca pe un experiment.

Voiam să încerc ceva nou. Să mă eliberez de detalii, de culori și de modul clasic în care construiesc de obicei un portret.

Dar nu m-am oprit la unul singur.

Treptat au apărut și alte chipuri, iar cu fiecare dintre ele acest stil a început să-mi placă și mai mult.

Fiecare portret funcționează cu totul altfel. Uneori sunt hotărâtori ochii, alteori coafura caracteristică, barba, buzele sau o singură umbră puternică.

Și tocmai în asta constă, pentru mine, farmecul întregii serii.

Cu Posca în mână și fără radieră

Un rol important în aceste tablouri îl au și markerele POSCA, cu care lucrez direct pe pânză.

Și aici începe partea distractivă.

Creionul îl puteți șterge cu radiera. Culoarea o puteți uneori acoperi cu alt strat.

Dar când trasați o linie neagră puternică pe pânza albă, trebuie pur și simplu să aveți încredere în ea. 😄

Poate și de aceea aceste lucrări au o energie cu totul diferită de cea a portretelor mele clasice.

Acest mod de a crea este mai rapid, mai îndrăzneț și mai brut. Mă obligă să privesc chipul altfel și să caut doar ceea ce îi este cu adevărat caracteristic.

Nu este un înlocuitor. Este un alt drum.

Asta nu înseamnă că renunț la celelalte tablouri ale mele.

Dimpotrivă.

Iubesc în continuare creionul. Voi continua să pictez în acrilic, să creez portrete, să experimentez și să încerc lucruri noi.

Pentru că nu mi-am dorit niciodată să rămân închisă într-un singur stil doar fiindcă oamenii mă recunosc după el.

Îmi place să creez tocmai atunci când pot evolua.

Iar această serie în alb și negru s-a alăturat pur și simplu celorlalte lucrări ale mele.

Puțin impertinentă.

Puțin minimalistă.

Și foarte a mea.

Iar acum mă interesează un singur lucru…

Când privesc portretele deja create, mă gândesc automat la următorul chip.

Cine s-ar potrivi perfect acestui stil?

Ochi expresivi? Trăsături caracteristice? O coafură emblematică? Barbă? Sau cineva la care nu m-aș fi gândit deloc în această interpretare?

Desigur, am deja câteva nume în minte.

Dar de data aceasta mă interesează și părerea voastră.

Așadar, cu siguranță nu mă opresc aici. Mai degrabă simt că abia încep.

Iar întrebarea de final este, de fapt, foarte simplă:

Cine urmează? 🤎