M-am întors. Un atelier nou, cursuri noi și o mulțime de idei

Iată-mă din nou aici. După vară, vacanță și un ritm puțin diferit, am revenit din plin la lucru. Iar anul acesta, revenirea este și mai interesantă. Acasă avem deja un școlar și un preșcolar, așa că septembrie nu înseamnă deloc pentru noi un început lent și liniștit. 😄

Dimineața, școală, grădiniță, gustări, ghiozdane și toate îndatoririle obișnuite. După-amiaza, copiii, activitățile extrașcolare, temele și viața de familie. Printre toate acestea, atelierul meu, cursurile, clienții, tablourile și ideile care, bineînțeles, preferă să apară exact atunci când ar trebui să mă gândesc la cu totul altceva.

Pe scurt, caruselul obișnuit.

Și știți ceva? Este, de fapt, exact cel care îmi place.

După vacanță, chiar abia așteptam să mă întorc în atelier. Îmi lipseau mirosul vopselelor, pânzele pregătite, pensulele, copiii așezați la mese, întrebările lor și ideile uneori cu totul neașteptate.

La fel de mult așteptam și momentele în care rămân aici singură. Să pun muzică, să iau pensula în mână și, pentru o vreme, să nu fac altceva decât să pictez.

În plus, anul acesta, revenirea aduce încă o mare noutate.

Atelierul a căpătat o nouă înfățișare

De ceva vreme simțeam că am nevoie de o schimbare. Nu voiam să caut un spațiu mai mare sau un alt loc. Aveam nevoie ca atelierul meu actual să înceapă să funcționeze puțin altfel.

Cine mă cunoaște bănuiește probabil că, odată ce mă apuc de ceva, rareori mă opresc la mutarea unei singure mese. 😄

Așa că am mutat, am rearanjat, am sortat, am făcut curățenie, am căutat soluții… și apoi, bineînțeles, am mutat totul din nou.

Scopul principal a fost să obțin mai mult spațiu pentru creația propriu-zisă. Am nevoie să pot lucra bine aici, dar și copiii care vin la cursurile mele de arte plastice să aibă suficient loc.

Și rezultatul?

Ador locul acesta. ❤️

Atelierul pare acum mai aerisit, mai ordonat și mult mai plăcut. Dintr-odată, simt că se respiră mai ușor aici. Copiii au spațiul lor de lucru, totul are mai mult sens, iar eu mă simt bine aici nu doar când țin cursurile, ci mai ales când creez.

Și totuși, este în continuare același atelier.

Doar puțin diferit.

Stau aici, privesc în jur și îmi spun: Da. Exact așa mi-am dorit.

Poate părea că este doar o schimbare a spațiului, dar pentru mine mediul în care creez înseamnă enorm. Am nevoie de un loc în care să mă simt bine. Unde pot face dezordine, pot întinde vopselele, pot lăsa o pânză în lucru și mă pot întoarce la ea a doua zi.

Pentru mine, atelierul nu a fost niciodată doar o încăpere în care vin să lucrez.

Este o parte din lumea mea.

Iar acum simt că reflectă și mai bine etapa în care mă aflu și direcția în care vreau să evoluez în munca mea.

Un nou an școlar, copii noi și povești noi

Odată cu începutul anului școlar, au reînceput, bineînțeles, și cursurile mele de arte plastice pentru copii.

Pe unii copii îi cunosc deja bine și revin la mine după vacanță. Asta mă bucură foarte mult. Pot urmări cum progresează treptat, ce a început să le placă, unde au căpătat mai multă încredere și cum se schimbă propriile lor creații.

Alături de chipurile cunoscute, anul acesta primesc și noi mici artiști.

Fiecare vine cu felul său de a fi.

Unii se reped imediat la vopsele și ar vrea să încerce încă de la prima lecție tot ce găsesc în atelier. Alții au nevoie de puțin timp ca să se familiarizeze și să capete încredere.

Tocmai această diversitate îmi place atât de mult în lucrul cu copiii.

Nu vreau ca, la finalul cursului de arte plastice, toți copiii să plece acasă cu o pictură identică.

Îi învăț să lucreze cu culoarea, compoziția, diferite materiale și tehnici artistice. În același timp, încerc să îi las fiecăruia suficient spațiu pentru propriile idei și propriul stil.

Pot încerca, pot căuta și pot experimenta. Nu-i nimic dacă ceva nu reușește. Tocmai dintr-o astfel de aparentă greșeală ia naștere uneori cea mai bună parte a întregii picturi.

Unele lecții au cerințe mai precise, alteori copiii primesc doar o temă sau câteva condiții, iar restul îl las în seama imaginației lor.

Pentru mine, cel mai important lucru nu este o pictură realizată perfect.

Mă bucură mult mai mult momentul în care un copil nu mai verifică din două în două minute dacă face ceva „corect” și începe pur și simplu să creeze.

Fără teama de a greși.

Pentru că, după mine, tocmai despre asta este arta.

Momentan, înscrierile la cursurile pentru copii sunt ÎNCHISE

Mă bucur enorm că toate locurile la cursurile regulate pentru copii și-au găsit deja micii artiști. ❤️

Când am început să țin cursuri, nici nu bănuiam ce parte importantă a muncii mele vor deveni într-o zi. Astăzi am în jurul meu copii care revin cu regularitate, vin și frații și surorile lor, apar chipuri noi, iar locurile libere se ocupă treptat.

Este o mare bucurie pentru mine, dar și o responsabilitate.

Nu vreau să măresc mereu grupele doar ca să pot primi mai mulți copii.

Țin mult să îi pot acorda cu adevărat atenție fiecăruia. Am nevoie să văd ce creează fiecare copil, să am răgazul de a-l ajuta și să descopăr treptat ce i se potrivește, ce îi place și unde are nevoie de puțin sprijin.

De aceea, pentru moment, declar ÎNSCRIERILE ÎNCHISE la cursurile regulate pentru copii.

Dar asta nu înseamnă nicidecum că ușile atelierului se închid pentru alți doritori.

Dimpotrivă. 😊

Pregătesc cursuri și ateliere de weekend

Știu că nu tuturor li se potrivește un curs regulat în timpul săptămânii. Unii au alte activități extrașcolare, alții fac naveta, iar pentru unii doritori pur și simplu nu au mai rămas locuri libere.

De aceea, pe parcursul anului, vreau să anunț treptat și cursuri și ateliere de arte plastice de weekend, cu o singură întâlnire.

Și aici, bineînțeles, mintea mea lucrează din nou la turație maximă. 😄

Am câteva idei despre tot ce aș vrea să pregătesc. Mă atrag diverse tehnici, întâlniri tematice, dar și cursuri în care fiecare își creează propriul tablou de la început până la sfârșit.

Nu vreau să fie doar două ore petrecute cu vopselele.

Mi-aș dori ca fiecare atelier să aibă propria atmosferă, iar oamenii să plece nu doar cu propria creație, ci și cu experiența de a crea.

Voi adăuga treptat datele exacte aici, pe site, și, desigur, și pe rețelele mele de socializare.

Așadar, dacă nu ați prins un loc la cursul regulat, continuați să mă urmăriți. Vor mai fi destule ocazii să veniți la mine în atelier. 🎨

Și, undeva printre toate acestea, rămân înainte de toate pictoriță

Cursurile reprezintă o parte importantă și frumoasă a muncii mele.

Îmi place să lucrez cu copiii. Le ador spontaneitatea, imaginația și felul în care privesc procesul de creație. Uneori găsesc o soluție la care mie nici nu mi-ar fi trecut prin minte să mă gândesc.

Dar, pe lângă toate acestea, simt deja o dorință imensă de a fi din nou în fața propriei pânze.

Fără o temă impusă.

Fără explicații.

Doar eu, culorile, muzica, pensulele și un tablou despre care poate nici eu nu știu exact, la început, unde mă va purta.

Am deja în minte tablouri noi.

Pentru unele am o viziune destul de clară. Pentru altele există deocamdată doar o culoare, o atmosferă, o senzație sau o mică frântură din ceva ce aș vrea să transpun pe pânză.

Iar altele poate se vor naște cu totul spontan, abia în clipa în care voi lua pensula în mână.

Tocmai această perioadă o aștept acum cu adevărat cu nerăbdare.

Clipele în care, după încheierea cursurilor, atelierul se va liniști, voi pune muzică și voi avea din nou în față propria pânză.

Treptat, aici vor începe să prindă viață tablouri noi și povești noi.

Sunt și eu curioasă unde mă va purta de data aceasta creația mea.

Și creația mea se schimbă mereu

Când privesc cu câțiva ani în urmă, văd cât de mult am înaintat.

Unele lucruri care îmi plăceau înainte nu mai trezesc astăzi în mine aceleași sentimente. În schimb, încep să mă atragă teme, culori sau moduri de lucru spre care poate nici nu m-aș fi îndreptat acum câțiva ani.

Și cred că e bine așa.

Nu vreau să pictez mereu la fel doar pentru că ceva a funcționat sau le-a plăcut oamenilor.

Am nevoie să caut.

Să încerc.

Uneori să greșesc și să o iau de la capăt.

Tocmai asta îmi place la pictură. Nu am niciodată senzația că am învățat deja totul și că de acum voi repeta la nesfârșit aceeași metodă.

Fiecare tablou mă poate surprinde cu ceva.

Și sper să rămână așa.

Așadar, da… m-am întors

Cu un școlar și un preșcolar.

Cu o agendă care începe din nou să fie tare aglomerată. 😄

Am în jurul meu copii noi la cursuri, dar și chipuri cunoscute, întoarse după vacanță. Mă așteaptă creația proprie, lucrări pentru clienți, ateliere de weekend și, desigur, toate ideile care îmi încolțesc mereu în minte.

La toate acestea se adaugă atelierul meu reamenajat, care îmi aduce o bucurie imensă.

E un pic de haos.

Dar e haosul meu. ❤️

Uneori am impresia că într-o singură zi reușesc să fiu mamă, șoferiță, profesoară, organizatoare, femeie de serviciu, fotografă, contabilă și să mai practic câteva meserii pe care nici nu bănuiam că le stăpânesc. 😄

Dar, undeva printre toate acestea, rămân înainte de toate pictoriță.

Iar când intru în atelier, iau pensula în mână și privesc în jur, toate se așază din nou la locul lor.

Atelierul așteaptă noi momente de creație. Copiii se întorc la mese, avem pensulele și culorile la îndemână, iar pânzele goale își așteaptă noile povești.

Și sunt cu adevărat curioasă ce va prinde viață în lunile următoare.

Așadar, bine ați revenit alături de mine în atelier. ❤️