Roma 2.0 – Un weekend care mi-a umplut venele de viață (și mintea de idei)

Am fost pentru prima dată la Roma în 2023. Atunci am stat pentru prima oară în fața Colosseumului și am fost de-a dreptul uluită. L-am explorat și pe dinăuntru și mi-am spus că orașul acesta are ceva ce nu-mi va ieși prea ușor din minte. Și am avut dreptate. Am știut imediat că mă voi întoarce aici – iar anul acesta, în sfârșit, am reușit.

De data aceasta am abordat întregul weekend altfel. Fără goană după obiective turistice, fără lista cu „trebuie văzut”, pur și simplu… în tihnă. Bilete de avion, rucsacuri, o cameră în centru și dorința de a ne bucura de oraș așa cum este el cu adevărat. Iar Roma ne-a răsplătit din plin.

Ador filmul Gladiatorul și, chiar dacă nu a fost filmat chiar la Roma, orașul acesta mi-l amintește la fiecare colț. Pietrele acelea, arcadele, priveliștile care se pierd în depărtare… te aștepți ca din clipă în clipă să auzi mulțimile din arenă (iar apoi auzi doar un scuter și pe cineva cântând pe strada alăturată – dar și asta are farmecul ei).

Iar mâncarea? Ei bine, a fost cu adevărat un colț de rai. Am gustat Saltimbocca alla Romana – în traducere, „sari în gură” – și trebuie să spun că a făcut-o cu mare plăcere. Carne fragedă, șuncă, salvie, puțin vin alb… simplu și divin.
Apoi a urmat tiramisu de la Two Sizes. Dacă îl cunoști, știi. Dacă nu, du-te. Punct.
Iar înghețata de la Frigidarium? Din aceea care te face să te întorci încă o dată, „doar să mai treci pe acolo”, și apoi, bineînțeles, ajungi din nou înăuntru.

Dar cele mai puternice trăiri le-am avut cu ochii larg deschiși – artiști pe străzi, pictori, muzicieni, dansatori… Toți creează în clipa prezentă și te lași cu totul absorbit. Este exact energia aceea care îmi dă mereu avânt. Observ oamenii, lumina, structura caselor, culorile obloanelor – toate acestea pun în mișcare rotițele din mintea mea și simt cum se nasc tablouri noi.

A fost un weekend fără planuri, dar cu un impact puternic.
Plec cu mintea plină de idei, cu inima plină de liniște și cu un zâmbet care mi-a rămas pe chip și după aterizarea acasă.

Vă mulțumesc că ați citit acest jurnal roman până la capăt. Atașez fotografii – poate vă vor inspira și pe voi să simțiți că uneori este nevoie de atât de puțin. Un weekend scurt, un oraș mare și o minte deschisă.

Arrivederci, bambini!

„Roma nu îți arată niciodată totul. Dar îți arată mereu ceea ce ai nevoie în acel moment.”