De ce mă refugiez mereu în abstracție după portrete

Uneori am senzația că portretele și pictura abstractă sunt două lumi cu totul diferite.
Și totuși le iubesc pe amândouă la fel de mult 🤎

Tocmai am expediat o comandă mai amplă de portrete.
Un tablou în care apăreau 4 persoane și un cățel 🐾
Și, pentru că este un cadou, din păcate încă nu vi-l pot arăta. Dar abia aștept să vi-l pot dezvălui, în sfârșit, în iunie.

Fiecare portret este pentru mine o călătorie de proporții.
Mulți oameni văd doar tabloul final, nu și zecile de ore din spatele lui. Liniștea din atelier. Concentrarea neîntreruptă. Observarea detaliilor. Gândul la fiecare umbră, la expresia ochilor sau la o schimbare infimă a chipului.

Când pictezi portrete, nu te poți pur și simplu „relaxa”.
Trebuie să fii mereu prezent cu mintea. Verifici în permanență proporțiile, asemănarea, emoțiile. Iar uneori este de ajuns un milimetru pentru ca expresia persoanei să fie cu totul alta.

Poate tocmai de aceea portretele sunt atât de solicitante psihic pentru mine.
Dar, în același timp, sunt minunate. Pentru că știu că adesea pictez pe cineva foarte drag cuiva. Uneori iau naștere ca o surpriză. Alteori, ca o amintire. Și uneori, ca un cadou a cărui valoare imensă stă mai ales în emoțiile pe care le poartă.

Și prețuiesc enorm încrederea pe care mi-o acordă oamenii pentru a crea așa ceva.

Dar când termin o astfel de comandă, de obicei apare ceva de la sine…
Dorința de a mă refugia din nou în pictura abstractă ✨

Și exact asta se întâmplă acum.

Am deja pregătite pe șevalet două noi lucrări abstracte și cred că le aștept cu mai multă nerăbdare decât vacanța 😄
Amândouă vor fi în tonuri pământii. Multă textură, straturi, mișcare, emoții. Genul acela de tablouri care se nasc mai degrabă din simțire decât dintr-un plan.

Iubesc momentul în care stau în fața unei pânze albe și, de fapt, nici eu nu știu încă exact ce va lua naștere.
Doar simt culorile, atmosfera și energia pe care am nevoie să le aduc în tablou.

Și știți ceva?
Am senzația că aceste două tablouri noi vor fi cu adevărat deosebite 🤎

Poate tocmai pentru că se nasc după ore îndelungate de precizie, detalii și concentrare.
După aceea, pictura abstractă este pentru mine un fel aparte de întoarcere la libertate. La emoții. La mine însămi.

Și abia aștept să încep să vă arăt primele frânturi din acest proces de creație