Înapoi în atelier. Și cu mintea plină de idei noi

Vacanța s-a încheiat. Și, ca în fiecare an, am impresia că a trecut suspect de repede.

Vara, excursiile, concediul, zilele fără alarmă și fără să ne uităm mereu la ceas… și, dintr-odată, pregătim din nou ghiozdanul, ne pregătim pentru grădiniță și activități extrașcolare și încercăm cu toții să ne amintim cum arăta, de fapt, rutina noastră obișnuită.

În plus, anul acesta Vašík va învăța să vină singur acasă, Toník are programul lui de grădiniță, iar pe lângă toate acestea sunt activitățile extrașcolare, familia și toate îndatoririle de zi cu zi.

Și undeva, printre toate acestea, suntem, bineînțeles, eu și atelierul meu. 😊

Așa că acum, acasă, lucrurile se așază treptat.

Iar eu mă întorc.

Înapoi în atelier. 🤎

O vară fără pictură? Cred că pentru mine nici nu e posibil

Deși în vacanță am încercat să mă dedic mai ales familiei și copiilor, vara mea cu siguranță nu a fost lipsită de muncă.

Am avut câteva comenzi și în timpul vacanței. Printre planurile noastre de vară, reveneam astfel la pensule, creioane și lucrările începute.

Unele lucrări am reușit să le termin, alte tablouri mă așteaptă chiar acum, iar câteva comenzi trebuie să le finalizez în perioada următoare.

Vara însă lucrez cu totul altfel decât în timpul anului școlar. Nu am un program fix și, de fapt, nici nu vreau să am.

De multă vreme, munca mea se adaptează familiei și copiilor. Nu familia se adaptează muncii mele.

Uneori e un adevărat exercițiu de logistică, dar exact așa îmi doresc să fie.

Acum a venit septembrie și, odată cu el, momentul în care deschid din nou agenda, planific, notez, tai, reprogramez… și îmi dau seama treptat câte lucruri ar trebui, de fapt, să încapă în cele câteva ore în care copiii sunt la școală și la grădiniță. 😊

Acum mă ocup mai ales de programarea cursurilor

Printre primele lucruri de care mă ocup acum sunt cursurile de pictură și desen pentru copii.

Le scriu pe rând părinților copiilor care veneau la mine și în anul școlar trecut, ca să aflu ce disponibilitate au anul acesta.

Pentru unii, orarul a rămas asemănător, pentru alții s-a schimbat complet. Au apărut activități extrașcolare noi, alte ore de încheiere a cursurilor, programe after-school și alte obligații.

Iar eu încerc acum să le potrivesc pe toate.

Un fel de Tetris al meu, pe care îl joc în fiecare septembrie. 😊

În același timp, pe parcursul verii m-au contactat mulți oameni noi interesați de cursuri, ceea ce mă bucură enorm.

Așadar, dacă vă numărați printre cei care mi-au scris deja și încă așteaptă o dată concretă, nu v-am uitat. 🤎

Vă rog doar să mai aveți puțină răbdare.

Mai întâi trebuie să aflu disponibilitatea copiilor care au mai venit la mine și să alcătuiesc grupele. Apoi, în funcție de locurile libere, îi voi contacta pe rând și pe cei nou interesați.

Abia aștept ca atelierul să fie din nou plin de șevalete, culori, pensule, conversații și acea frumoasă dezordine creativă.

Liniștea din atelier e uneori plăcută…

dar când e plin de copii și de creație, are o cu totul altă energie. 🤎

Comenzi, tablouri și din nou puțin timp pentru creația proprie

Pe lângă cursuri, revin, desigur, și la propria mea creație.

Am comenzi pe care trebuie să le finalizez, alte tablouri deja stabilite și, bineînțeles, propriile mele idei.

Iar idei am, ca întotdeauna, mai multe decât timp. 😊

Uneori îmi spun că aș avea nevoie de încă un atelier, de încă o pereche de mâini și, ideal, de câteva ore în plus în fiecare zi.

Dar poate că tocmai asta face parte din creație.

Unele idei apar și trebuie exprimate imediat. Pe altele le porți în minte luni întregi. Și mai sunt cele care se transformă încet în ceva mult mai mare.

Tocmai o astfel de idee port și eu acum în minte.

Pregătesc ceva nou

Pe lângă cursuri, comenzi și creația proprie, pregătesc și un proiect nou.

Este ceva foarte personal pentru mine și de ceva vreme prinde treptat contur în sufletul meu.

Deocamdată nu vreau să vă dezvălui chiar totul despre el. Nu pentru că aș vrea să vă țin în suspans. 😊

Cred că unele lucruri au nevoie să prindă contur înainte de a le arăta lumii.

Vă pot dezvălui însă că va fi legat de ceea ce îmi este, probabil, cel mai aproape de suflet în creație.

De tablouri, de oameni, de poveștile lor și de amintirile pe care nu vrem să le lăsăm să dispară.

Este o idee de care mă simt cu adevărat apropiată. Dacă voi reuși să pun în ea tot ce am acum în minte și în suflet, cred că va ieși ceva frumos.

Când va veni momentul potrivit, vă voi povesti cu siguranță mult mai multe despre proiect. 🤎

Și ne mai așteaptă Mallorca

Cel puțin aici, pe blog. 😊

Cu siguranță voi dedica un articol separat vacanței noastre de anul acesta.

În plus, de data aceasta nu a fost chiar o vacanță obișnuită în familie.

Băieții noștri nici nu bănuiau că vom zbura spre Mallorca.

Am păstrat tot timpul secretul, ca să fie o surpriză pentru ei.

Cum am pus totul la cale, ce credeau băieții că urma să se întâmple, când au aflat că plecăm undeva, când au aflat destinația și cum au reacționat — toate acestea le păstrez pentru o povestire separată.

Pentru că povestea aceasta merită cu siguranță propriul articol. 😊

Vă voi scrie și despre cum a fost în Mallorca cu copiii, ce ne-a surprins, ce am îndrăgit și ce nu a ieșit chiar așa cum ne-am imaginat.

Și, bineînțeles, dacă ne-am mai întoarce vreodată acolo.

Un mic indiciu?

Ne-am întoarce. 🤎

Septembrie este pentru mine un fel de al doilea ianuarie

În ultimii ani îmi dau seama tot mai mult că, pentru mine, anul nou nu începe doar în prima zi a lui ianuarie.

Un al doilea mic „an nou” vine întotdeauna în septembrie.

Copiii se întorc la școală și la grădiniță, pe frigider apar orare noi, încep activitățile extrașcolare, iar dimineața sună din nou alarma. Agenda, care peste vară a fost ceva mai liberă, începe dintr-odată să se umple rapid.

Odată cu toate acestea, revin și eu la ritmul meu obișnuit.

Cursurile vor reîncepe, mă așteaptă comenzi și, treptat, vreau să încep și tablouri noi.

În plus, îmi pregătesc noul proiect, mi-ar plăcea să scriu din nou mai mult aici, pe site, și am în minte o mulțime de alte idei. În cazul unora, nici eu nu știu încă unde mă vor duce în cele din urmă.

Și, de fapt, abia aștept toate acestea.

Nu trebuie să am întregul an următor planificat în cele mai mici detalii încă din prima săptămână din septembrie.

E suficient să-mi regăsesc ritmul.

Să duc copiii acolo unde au nevoie să ajungă, să deschid ușa atelierului, să-mi fac o cafea și să iau pensula în mână.

Și să continui de unde am rămas înainte de vară.

Iată-mă din nou aici. 🤎

Și sunt cu adevărat curioasă să văd ce va prinde viață în atelierul meu pe parcursul noului an școlar.

Kristýna