Când tabloul nu are chip, dar totuși spune o poveste

„Eu nu înțeleg arta abstractă.”

Este o frază pe care o aud destul de des în atelierul meu.

Și știți ceva?

Întotdeauna doar zâmbesc. Pentru că nu cred că trebuie să înțelegem un tablou abstract. Mult mai important este ceea ce trezește în noi.

Poate tocmai de aceea pictura abstractă mă fascinează atât de mult.

Fiecare vede altceva într-un tablou

Doi oameni stau în fața lui.

Unul spune că vede o mare liniștită la apus.

Celălalt descoperă în aceleași culori o furtună sau o amintire din copilărie.

Și niciunul nu greșește.

Un tablou abstract nu are un singur răspuns corect. Nu ne spune ce să gândim. Lasă loc imaginației, emoțiilor și amintirilor noastre.

Tocmai în asta constă farmecul lui.

Un tablou nu trebuie să reprezinte ceva pentru a spune ceva

Când pictez un portret, scopul este să surprind omul.

Când pictez o lucrare abstractă, încerc să surprind un sentiment.

Uneori este bucurie.

Alteori, liniște, curaj, energie sau o perioadă prin care trece omul în acel moment.

Emoțiile nu pot fi întotdeauna pictate printr-un chip. Uneori, culorile, straturile sau o textură pronunțată, creată cu pensula și cuțitul de paletă, le exprimă mult mai bine.

Și de aceea creația abstractă mă atrage mereu din nou.

Fiecare strat are semnificația lui

Când priviți un tablou abstract de aproape, poate descoperiți ceva ce de la distanță nu se vede deloc.

Tușe fine de pensulă.

O urmă pronunțată a cuțitului de paletă.

O culoare lăsată intenționat să se întrevadă discret de sub un alt strat.

Stropi întâmplători.

Și tocmai aceste detalii dau profunzime tabloului.

Când pictez, nu mă grăbesc nicăieri. Las unele straturi să se usuce, pe altele le acopăr din nou. Uneori revin la tablou timp de câteva zile, pentru că simt că încă îi lipsește ceva.

Este un proces care nu poate fi grăbit.

Lăsați tabloul să vorbească o clipă

Când veniți într-o galerie sau în atelier, încercați să vă propuneți o mică provocare.

Nu stați în fața tabloului doar câteva secunde.

Rămâneți puțin mai mult.

Observați culorile, texturile și lumina. Încercați să vă puneți o întrebare simplă:

Ce sentiment îmi trezește acest tablou?

Nu căutați răspunsul corect.

Pentru că el nu există.

Și tocmai în asta stă frumusețea artei abstracte.

Arta nu este o ghicitoare

Nu trebuie să vă dați seama ce reprezintă tabloul.

Nu trebuie să căutați un sens ascuns sau o simbolistică elaborată.

Este suficient să vă facă să vă opriți o clipă.

Să vă pună pe gânduri.

Să trezească în voi o amintire, o emoție sau un sentiment pe care poate nu l-ați mai simțit de mult.

Atunci și-a îndeplinit menirea.

De aceea iubesc pictura abstractă

Fiecare tablou al meu ia naștere altfel.

Uneori, primele tușe de pensulă dau direcția întregii povești.

Alteori, tabloul prinde formă prin cuțitul de paletă, prin suprapunerea straturilor de culoare sau printr-o întâmplare pe care aleg să o păstrez.

Și tocmai de aceea nu se nasc niciodată două tablouri identice.

Așa cum nu există doi oameni cu aceeași poveste.

Poate tocmai de aceea cred că un tablou abstract nu trebuie să aibă un chip pentru a putea spune o poveste.

Este suficient să poată trezi ceva în cel care îl privește.